bitvarg

suedeză

(svenska)

Etimologie

Atestat deja în 1877; compus din verbul (att) bita („a mușca”) +‎ varg („lup”).

Pronunție

  • AFI: /²biːtˌvarj/


Substantiv


Declinarea substantivului
bitvarg
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ bitvarg bitvargen bitvargar bitvargarna
Genitiv bitvargs bitvargens bitvargars bitvargarnas
  1. (fam.) (moș) țâfnos, arțăgos

Sinonime

  • brumbjörn, surgubbe, surkart, tvärvigg

Vezi și

  • bitsk

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.