binefăcător
română
Etimologie
Din bine + făcător (după franceză bienfaiteur și bienfaisant).
Pronunție
- AFI: /bi.ne.fə.kə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului binefăcător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | binefăcător | binefăcători |
| Feminin | binefăcătoare | binefăcătoare |
| Neutru | binefăcător | binefăcătoare |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului binefăcător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | binefăcător | binefăcători |
| Articulat | binefăcătorul | binefăcătorii |
| Genitiv-Dativ | binefăcătorului | binefăcătorilor |
| Vocativ | binefăcătorule | binefăcătorilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.