bibliofil
română
Etimologie
Din franceză bibliophile.
Pronunție
- AFI: /bi.bli.o'fil/
Substantiv
| Declinarea substantivului bibliofil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bibliofil | bibliofili |
| Articulat | bibliofilul | bibliofilii |
| Genitiv-Dativ | bibliofilului | bibliofililor |
| Vocativ | bibliofilule | bibliofililor |
- iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.