belgi

română

Etimologie

Din franceză Belges.

Pronunție

  • AFI: /belʤʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
invariabil
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invariabil belgi
Articulat invariabil belgii
Genitiv-Dativ invariabil belgilor
Vocativ invariabil belgilor
  1. uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I î.Hr..


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.