becher

Vezi și : Becher, bécher, bêcher

română

Etimologie

Din turcă bekâr < persană بیکار‎ (b؜ēkār, „fără ocupație”).

Pronunție

  • AFI: /beˈker/


Substantiv


Declinarea substantivului
becher
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ becher becheri
Articulat becherul becherii
Genitiv-Dativ becherului becherilor
Vocativ becherule becherilor
  1. (fam.) burlac, holtei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.