bancrutar

română

Etimologie

Din bancrută + sufixul -ar (după franceză banqueroutier).

Pronunție

  • AFI: /ban.kru'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
bancrutar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bancrutar bancrutari
Articulat bancrutarul bancrutarii
Genitiv-Dativ bancrutarului bancrutarilor
Vocativ bancrutarule bancrutarilor
  1. (rar) persoană care a suferit o bancrută.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.