balans

română

Etimologie

Din a balansa (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ba'lans/


Substantiv


Declinarea substantivului
balans
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balans balansuri
Articulat balansul balansurile
Genitiv-Dativ balansului balansurilor
Vocativ balansule balansurilor
  1. mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.