bălăcit

română

Etimologie

Din a (se) bălăci.

Pronunție

  • AFI: /bə.lə'ʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
bălăcit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bălăcit bălăcite
Articulat bălăcitul bălăcitele
Genitiv-Dativ bălăcitului bălăcitelor
Vocativ bălăcitule bălăcitelor
  1. bălăcire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.