bârligată

română

Etimologie

Din a bârliga.

Pronunție

  • AFI: /bɨr.li'ga.tə/


Adjectiv

  1. (mai ales despre coada sau coarnele animalelor) ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.