bâiguială

română

Etimologie

Din a (se) bâigui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /bɨj.guˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bâiguială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bâiguială bâiguieli
Articulat bâiguiala bâiguielile
Genitiv-Dativ bâiguielii bâiguielilor
Vocativ bâiguială bâiguielilor
  1. faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.