autoimpunere

română

Etimologie

Din auto- + impunere.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.im.pu'ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autoimpunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autoimpunere autoimpuneri
Articulat autoimpunerea autoimpunerile
Genitiv-Dativ autoimpunerii autoimpunerilor
Vocativ autoimpunere autoimpunerilor
  1. contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.