aserțiune

română

Etimologie

Din franceză assertion < latină assertio, assertionis.

Pronunție

  • AFI: /a.ser.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
aserțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aserțiune aserțiuni
Articulat aserțiunea aserțiunile
Genitiv-Dativ aserțiunii aserțiunilor
Vocativ aserțiune aserțiunilor
  1. (fil.) enunț care este dat ca adevărat; (p.gener.) afirmație.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.