aroga

română

Etimologie

Din franceză s'arroger < latină arrogare.

Pronunție

  • AFI: /a.ro'ga/


Verb


Conjugarea verbului
aroga
Infinitiv a aroga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 arog
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să aroge
Participiu arogat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.