arnăuțel

română

Etimologie

Din arnăut + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ar.nə.uˈʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
arnăuțel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arnăuțel arnăuței
Articulat arnăuțelul arnăuțeii
Genitiv-Dativ arnăuțelului arnăuțeilor
Vocativ arnăuțelule arnăuțeilor
  1. (pop.) diminutiv al lui arnăut.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.