anionit

română

Etimologie

Din franceză anionite.

Pronunție

  • AFI: /a.ni.oˈnit/


Substantiv


Declinarea substantivului
anionit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anionit anioniți
Articulat anionitul anioniții
Genitiv-Dativ anionitului anioniților
Vocativ anionitule anioniților
  1. substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.