anduranță
română
Etimologie
Din franceză endurance < engleză endurance.
Pronunție
- AFI: /an.duˈran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului anduranță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anduranță | anduranțe |
| Articulat | anduranța | anduranțele |
| Genitiv-Dativ | anduranței | anduranțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
- rezistență mecanică (a unui motor).
Sinonime
- 1: răbdare, paciență
- 2: rezistență
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.