amorți

română

Etimologie

Din latină *ammŏrtῑre (= admortire).

Pronunție

AFI: /a.mor'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului amorți
Infinitiv	a amorți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	amorțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să amorțească
Participiu	amorțit
Conjugare	IV

(v.intranz.) (despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) a pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil.
Anestezicul amorțește țesutul dureros.

Gerul îi amorțește buzele.
(despre unele animale) a intra în perioada de hibernare.
(fig.) a-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate.

Sinonime

Antonime

se dezmorți

Cuvinte derivate

Traduceri

a deveni insensibil; a înțepeni

bulgară: вцепенявам (български) (vcepenjavam), вкочанясвам (български) (vkočanjasvam)
engleză: benumb (English), numb (English), deaden (English)
estoniană: tarretama (eesti), kangestama (eesti)
franceză: amortir (français), engourdir (français)
germană: betäuben (Deutsch)
greacă: μουδιάζω (Ελληνικά) (moudiázo)

italiană: ammortire (italiano), intirizzire (italiano), intorpidire (italiano), intorpidirsi (italiano)
poloneză: cierpnąć (polski), ścierpnąć (polski)
portugheză: amortecer (português), entorpecer (português)
rusă: цепенеть (русский) (čepenet')
spaniolă: amortecer (español) entumecer (español)
suedeză: trubba av (svenska), domna (svenska), bedöva (svenska)
turcă: uyuşturmak (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.