amănunțime

română

Din amănunt + sufixul -ime.

Declinarea substantivului amănunțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amănunțime	amănunțimi
Articulat	amănunțimea	amănunțimile
Genitiv-Dativ	amănunțimii	amănunțimilor
Vocativ	amănunțimeo	amănunțimilor

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.