alesătură

română

Etimologie

Din ales + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.le.sə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alesătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alesătură alesături
Articulat alesătura alesăturile
Genitiv-Dativ alesăturii alesăturilor
Vocativ alesăturo alesăturilor
  1. procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală.
  2. motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.