afina

română

Etimologie

Din franceză affiner, confer italiană affinare.

Pronunție

  • AFI: /a.fi'na/


Verb


Conjugarea verbului
afina
Infinitiv a afina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 afinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să afineze
Participiu afinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a separa de impurități o masă metalică.
  2. (v.tranz.) a subția firele de lână, de bumbac etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.