acreditar

română

Etimologie

Din acredita + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /a.kre.di'tar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
acreditar
Singular Plural
Masculin acreditar acreditari
Feminin acreditară acreditare
Neutru acreditar acreditare
  1. (stat) în care este numit un diplomat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe




catalană

(català)

Variante

  • creditar

Etimologie

Din a- + crèdit („credit”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /a.kɾe.diˈta(ɾ)/
  • (oriental) AFI: /ə.kɾə.diˈta/


Verb

acreditar

  1. a acredita

Cuvinte derivate

  • acreditable
  • acreditació
  • acreditador
  • acreditament
  • acreditatiu

Cuvinte apropiate

  • crèdit

Referințe




portugheză

(português)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

acreditar

  1. a acredita
  2. a crede

Sinonime

  • 2: crer, ter fé

Cuvinte derivate

  • crédito




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină creditu.

Pronunție

  • AFI: /akreði'tar/


Verb

acreditar

  1. a acredita
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.