abnega

Vezi și : abnegá

română

Etimologie

Din latină abnegare.

Pronunție

  • AFI: /ab.neˈga/


Verb


Conjugarea verbului
abnega
Infinitiv a abnega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 abneg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să abnege
Participiu abnegat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Din abnegare.

Pronunție

  • AFI: /abˈneɡa/, /abˈnɛɡa/, /ˈabneɡa/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru abnegare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abnegare.




latină

(Latina)

Etimologie

Din abnegō.

Pronunție

  • (Latină clasică) AFI: /ˈab.ne.ɡaː/
  • (Latină ecleziastică) AFI: /ˈab.ne.ɡa/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent activ pentru abnegō.




portugheză

(português)

Etimologie

Din abnegar.

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ɐˈbnɛ.ɡɐ/
  • (Brazilia) AFI: /a.biˈnɛ.ɡɐ/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru abnegar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abnegar.




spaniolă

(español)

Etimologie

Din abnegar.

Pronunție

  • AFI: /abˈne.ɡa/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru abnegar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abnegar.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.