abacă

română

Etimologie

Din franceză abaque < latină abacus.

Pronunție

AFI:/aˈba.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului abacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abacă	abace
Articulat	abaca	abacele
Genitiv-Dativ	abacei	abacelor
Vocativ	'	'

(arhit.) placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.

Sinonime

nomogramă

Traduceri

partea superioară a capitelului unei coloane

daneză: abacus (dansk)
engleză: abacus (English)
esperanto: abako (Esperanto)
franceză: abaque (français) f., tailloir (français) m.
germană: Kapitelldeckplatte (Deutsch) f., Abakus (Deutsch) m.

irlandeză: abacas (Gaeilge)
italiană: abaco (italiano) m.
japoneză: 頂板 (日本語) (ちょうばん, chōban)
portugheză: ábaco (português) m.
rusă: абак (русский) (abák) m., абака (русский) (abáka) m.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.