Sohn
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus sunu, care provine din proto-germanică *sunuz < proto-indo-europeană *suHnús.
Pronunție
- AFI: /zoːn/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Sohn | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Sohn | die Söhne |
| Acuzativ | den Sohn | die Söhne |
| Dativ | dem Sohn(e) | den Söhnen |
| Genitiv | des Sohn(e)s | der Söhne |
- fiu
- In Dynastien sind oft nur die Söhne erbberechtigt.
Sinonime
- (fam.) Bub, Bube, Junge, Söhnchen, Sohnemann
Cuvinte compuse
- Hurensohn
- Königssohn
- Schwiegersohn
- Stiefsohn
- Ziehsohn
Expresii
- wie der Vater, so der Sohn
- Zahlemann und Söhne
Vezi și
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.