Magyar

Vezi și : magyar

engleză

(English)

Etimologie

Din maghiară magyar < proto-ugrică *mańć- („om, persoană”).

Pronunție

  • AFI: /'mæɡjɒr/
  • AFI: /'mɒdjɒr/


Adjectiv

Magyar (necomparabil)

  1. maghiar, ungar, unguresc

Sinonime

Cuvinte derivate

  • Magyarise, Magyarize


Substantiv

Magyar, pl. Magyars

  1. maghiar, maghiară, ungur, ungură, unguroaică

Sinonime


Nume propriu

Magyar

  1. (lingv.) (limba) maghiară, ungară

Sinonime

Vezi și

Anagrame

  • margay

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.