Koch
| Vezi și : koch |
germană
(Deutsch)
Etimologie
Atestat în secolul al IX-lea; din germană veche de sus choch, care provine din latină târzie cocus < latină coquus.
Pronunție
- AFI: /kɔχ/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Koch | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Koch | die Köche |
| Acuzativ | den Koch | die Köche |
| Dativ | dem Koch(e) | den Köchen |
| Genitiv | des Koch(e)s | der Köche |
- (gastr.) bucătar
- Der Koch gab sich viel Mühe mit der Zubereitung der Speisen.
Sinonime
- (gastr.) Essenzubereiter, Gastronom, Speisebereiter
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Chefkoch
- Entremetier
- Fernsehkoch
- Haubenkoch
- Hobbykoch
- Hotelkoch
- Kantinenkoch
- Mietkoch
- Profikoch
- Schiffskoch
- Spitzenkoch
- Sternekoch
Cuvinte apropiate
- kochen
Expresii
- Hunger ist der beste Koch
- viele Köche verderben den Brei
Vezi și
- Gardemanger
- Küchenchef
- Küchenmeister
- Patissier
- Saucier
- Smutje
- Sous-Chef
Nume propriu
Koch
Sinonime
- Coccejus, Köch, Kocher, Kochius, Köchle, Köchling, Kochly, Köchly, Kochmann, Kochs, Kock, Kocke, Köcker, Kocks, Kocmann, Koke, Koock, Kook, Kooker, Kox
Cuvinte derivate
- Bierkoch
- Brüggenkoch
- Franzkoch
- Hünerkoch
- Küperkoch
- Mengelkoch
- Oelkoch
- Pfannkoch
- Schmalkoch
- Süßkoch
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.