țopăială

română

Etimologie

Din a țopăi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʦo.pə'ja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țopăială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țopăială țopăieli
Articulat țopăiala țopăielile
Genitiv-Dativ țopăielii țopăielilor
Vocativ țopăială țopăielilor
  1. acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.