țoapă

română

Etimologie

Din țop + sufixul -ă.

Pronunție

  • AFI: /'ʦo̯a.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țoapă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țoapă țoape
Articulat țoapa țoapele
Genitiv-Dativ țoapei țoapelor
Vocativ țoapă țoapelor
  1. (fam.) persoană cu apucături grosolane; bădăran, țopârlan, mitocan.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.