țâțucă
română
Etimologie
Din țâță + sufixul -ucă.
Pronunție
- AFI: /ʦɨ'ʦu.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țâțucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țâțucă | țâțuci |
| Articulat | țâțuca | țâțucile |
| Genitiv-Dativ | țâțucii | țâțucilor |
| Vocativ | țâțucă | țâțucilor |
- (reg.) țâțișoară.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.