ștanțator

română

Etimologie

Din a ștanța + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʃtan.ʦa'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
ștanțator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștanțator ștanțatori
Articulat ștanțatorul ștanțatorii
Genitiv-Dativ ștanțatorului ștanțatorilor
Vocativ ștanțatorule ștanțatorilor
  1. muncitor care lucrează la ștanțe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.