ștampila

română

Variante

Etimologie

Din ștampilă.

Pronunție

  • AFI: /ʃtam.pi'la/


Verb


Conjugarea verbului
ștampila
Infinitiv a ștampila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ștampilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ștampileze
Participiu ștampilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune, a aplica o ștampilă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.