ștănțar

română

Etimologie

Din ștanță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃtən'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ștănțar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștănțar ștănțari
Articulat ștănțarul ștănțarii
Genitiv-Dativ ștănțarului ștănțarilor
Vocativ ștănțarule ștănțarilor
  1. muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.