șprițuitor

română

Etimologie

Din a (se) șprițui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʃpri.ʦu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
șprițuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șprițuitor șprițuitoare
Articulat șprițuitorul șprițuitoarele
Genitiv-Dativ șprițuitorului șprițuitoarelor
Vocativ șprițuitorule șprițuitoarelor
  1. aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.