șpriț

română

Etimologie

Din germană Spritzer.

Pronunție

  • AFI: /ʃpriʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
șpriț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șpriț șprițuri
Articulat șprițul șprițurile
Genitiv-Dativ șprițului șprițurilor
Vocativ ' '
  1. băutură slabă, obținută prin amestecul vinului cu sifon sau cu apă (minerală).


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.