șperaclu
română
Etimologie
Din germană Sperrhaken.
Pronunție
- AFI: /ʃpe'ra.klu/
Substantiv
| Declinarea substantivului șperaclu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șperaclu | șperacle |
| Articulat | șperaclul | șperaclele |
| Genitiv-Dativ | șperaclului | șperaclelor |
| Vocativ | ' | ' |
- instrument rudimentar de forma unui cui încovoiat la capăt, folosit pentru a descuia sau a încuia un lacăt în lipsa cheii.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.