șicana
română
Etimologie
Din franceză chicaner.
Pronunție
- AFI: /ʃi.ka'na/
Verb
| Conjugarea verbului șicana | |
| Infinitiv | a șicana |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
șicanez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să șicaneze |
| Participiu | șicanat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa.
- Îl șicanează cu tot felul de mărunțișuri.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.