șeruitor

română

Etimologie

Din a șerui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʃe.ru.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
șeruitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șeruitor șeruitoare
Articulat șeruitorul șeruitoarele
Genitiv-Dativ șeruitorului șeruitoarelor
Vocativ șeruitorule șeruitoarelor
  1. cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.