învioșare

română

Etimologie

Din a (se) învioșa.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi.oˈʃa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
învioșare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învioșare învioșări
Articulat învioșarea învioșările
Genitiv-Dativ învioșării învioșărilor
Vocativ învioșare învioșărilor
  1. (reg.) acțiunea de a (se) învioșa; înviorare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.