învăluială

română

Etimologie

Din a învălui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.luˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
învăluială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învăluială învăluieli
Articulat învăluiala învăluielile
Genitiv-Dativ învăluielii învăluielilor
Vocativ învăluială învăluielilor
  1. (înv.) învălmășeală, îmbulzeală.
  2. (fig.) (rar) necaz, supărare; (p.ext.) asuprire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.