întregitor

română

Etimologie

Din a (se) întregi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.ʤi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întregitor
Singular Plural
Masculin întregitor întregitori
Feminin întregitoare întregitoare
Neutru întregitor întregitoare
  1. care întregește, care completează.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.