întortochea

română

Etimologie

Din latină *intorticulare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tor.toˈke̯a/


Verb


Conjugarea verbului
întortochea
Infinitiv a întortochea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 întortochez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să întortocheze
Participiu întortocheat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre drumuri, ape etc.) a avea o linie sinuoasă, cotită.
  2. (v.tranz.) a complica, a încâlci un lucru, o idee.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.