întinge

română

Etimologie

Din latină intingere.

Pronunție

  • AFI: /ɨn'tin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
întinge
Infinitiv a întinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înting
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să întingă
Participiu întins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (pop.) a muia pâine sau mămăligă într-o mâncare.
  2. (v.tranz.) a muia ușor într-un lichid.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.