întărâtare

română

Etimologie

Din a întărâta.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tə.rɨ'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întărâtare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întărâtare întărâtări
Articulat întărâtarea întărâtările
Genitiv-Dativ întărâtării întărâtărilor
Vocativ întărâtare întărâtărilor
  1. acțiunea de a (se) întărâta; iritare; surescitare; agitație, incitare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.