întâmpinare
română
Variante
Etimologie
Din a întâmpina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tɨm.pi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întâmpinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întâmpinare | întâmpinări |
| Articulat | întâmpinarea | întâmpinările |
| Genitiv-Dativ | întâmpinării | întâmpinărilor |
| Vocativ | întâmpinare | întâmpinărilor |
- acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei.
- (spec.) contestație, obiecție în justiție.
Expresii
- A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi)
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.