însurăciune
română
Etimologie
Din a (se) însura + sufixul -ăciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului însurăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însurăciune | însurăciuni |
| Articulat | însurăciunea | însurăciunile |
| Genitiv-Dativ | însurăciunii | însurăciunilor |
| Vocativ | însurăciune | însurăciunilor |
- (înv.) însurătoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.