înspița

română

Etimologie

Din în- + spiță.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.spi'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
înspița
Infinitiv a înspița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înspițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înspițeze
Participiu înspițat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune spițe la o roată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.