însăilătură

română

Etimologie

Din a însăila + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.sə.i.lə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
însăilătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însăilătură însăilături
Articulat însăilătura însăilăturile
Genitiv-Dativ însăilăturii însăilăturilor
Vocativ însăilătură însăilăturilor
  1. cusătură provizorie, cu împunsături rare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.