îns

română

Etimologie

Din latină ipsus, ipsa (= ipse, ipsa).

Pronunție

  • AFI: /ɨns/


Pronume

  1. (pronume personal, azi art., precedat de prep. „întru”, „printru”) el, ea, dânsul, dânsa.
  2. (pronume de întărire, de obicei adjectival, astăzi numai la f. pl.) însuși.
    Ele însele.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.