înregimenta

română

Etimologie

Din franceză enrégimenter.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.re.ʤi.men'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înregimenta
Infinitiv a (se) înregimenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) înregimentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) înregimenteze
Participiu înregimentat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.