înrăutățire

română

Etimologie

Din a (se) înrăutăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.rə.u.tə'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înrăutățire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înrăutățire înrăutățiri
Articulat înrăutățirea înrăutățirile
Genitiv-Dativ înrăutățirii înrăutățirilor
Vocativ înrăutățire înrăutățirilor
  1. faptul de a (se) înrăutăți; agravare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.